Îi iubesc

Poeţii
misterioşii,
fãţişii,
coifurile – înlãuntrul ţestei,
scuturile – de ţiplã,
poeţii,
aceste specii, aceste sepii
care se aparã
împroşcând cernealã.

Nina Cassian (Galaţi, 1924), da C’è modo e modo di sparire. Poesie 1945-2007 (Adelphi, 2013)

 

Li amo
Poeti 
i misteriosi,
gli schietti,
una scatola cranica per elmo,
per scudo un velo di cellofan,
poeti,
queste specie, queste seppie
che si difendono
schizzando inchiostro.


той воды, что сиену и умбру холмов отразила

той воды, что сиену и умбру холмов отразила,
виноградные листья хеврона
и сабру с подружкой шатилой.
и взрывчатки дробящий салют

ноги волосы руки кости суставы
так летучи как будто цветы
очень часто буднично даже
слева и справа

эту красную Землю Адама,
марокко смешавшую с польшей.
и на каплю подайте любви к ней.
и не надо деяний мне больше.

Alexandra Petrova (San Pietroburgo, 1964), da Altri fuochi (Crocetti, 2005) – Traduzione di Pietro Alessandrini

 

Quell’acqua che riflette le colline terra di siena e ombra bruciata
le viti di hebron
e sabra con la sua amichetta chatila
e i fuochi d’artificio sminuzzanti

gambe capelli braccia ossa giunture
volano leggeri come fiori
molto spesso, perfino tutti i giorni
a destra e a sinistra

questa rossa terra di Adamo,
che ha mescolato marocco e polonia.
E datemi una goccia di amore per lei.
E non mi occorrono altre azioni.